Iubirea este unul dintre pivoții din poezia lui Tafa, ca și viața și
moartea, dragostea având forța de a preschimba timpul în ecou al
împlinirii și deșertul din inima unora, într-o oază a rodului și a
visării perpetue. Căci foșnetul vântului ori al istoriei poate dezvălui
teismul unei interiorități însemnate de înțelegerea clipei, ca și de
tăcerea celor ce s-au jertfit, or Lulzim Tafa posedă știința să
înțeleagă taina bobului de rouă în liniștea dinaintea zorilor, ca și
sunetul clopotului ce prevestește întâmplarea viitoare. Poezia lui
Lulzim Tafa, cel mai cunoscut și tradus poet din Kosovo, are efect de
ecou, fiind, deopotrivă, o pledoarie pentru recuperarea afectivă a
trecutului umbrei insului, dar și al istoriei acestei părți de lume
balcanică, generatoare de fiori ai poeziei, dar și ai tensiunilor
latente. Ion Deaconescu